<!–

–>

Dacă Steaua e una, cu nume, Cupă a Campionilor în vitrină, marcă și tot ce trebuie, Dinamo sunt mai multe. Echipa lui Bratu reprezintă într-adevăr Clubul Sportiv Dinamo, numai că „ghinionul” ei este că în București mai există (cel puțin) două echipe Dinamo. Clubul din Liga 1 e legitimat de nume, culori, emblemă, plus fani, așa că situația e întortocheată bine de tot.

Meci modest, pe care nici măcar Chipirliu n-a putut să-l salveze

Până la urmă, Steaua a încercat să o bată pe Dinamo, oricare ar fi ea. De data asta, n-a putut. A ieșit un 0-0 gri, după un joc încrâncenat și cu foarte puțin fotbal chiar și pentru nivelul ligii secunde.

Nou promovată, Dinamo a pornit sfios, cu teamă, dar a „înflorit” pe măsură ce timpul trecea și Steaua își punea singură bețe în roate. Ai lui Bratu chiar au terminat meciul cu o ocazie bună să ia toate punctele. O echipă cinstită, fără fantezie, dar legată, așezată inteligent în teren și cu „avantajul” de a nu simți presiunea fanilor, pe care nu-i are. Cert e că Bratu știe să lucreze cu puștii: a făcut-o la Dinamo din Liga 1, pe la echipele naționale, acum mai rămâne să reușească și la formațiile care nu mizează doar pe sânge tânăr.

Dincolo, Steaua n-a mai arătat ca în debutul sezonului. Nu s-a urnit nici măcar când Oprița s-a îmbufnat pe margine și nici după intrarea golgheterului Chipirliu, precum în precedentele două runde. Senzația a fost că „militarii” așteaptă să marcheze și să biruiască doar prin simpla prezență. A lor pe teren și a fanilor în tribune. N-a fost cazul, iar pe final Steaua a fost mai aproape să piardă meciul decât să-l câștige.