Dezvăluiri exclusive din interiorul NATO. Cum a fost acceptată România în Alianţă. “A fost beneficiara atentatului de la 11 septembrie 2001”

Iulian Fota este specialist în securitate. Unul dintre puținii pe care îi avem, la nivel mondial. De-a lungul timpului, a ocupat diverse funcții în sistemul public, precum cea de consilier prezidențial pentru  securitate națională ( 2009 – 2014) și de director al Consiliului Național de Apărare (2005 – 2009). A fost consilier în cadrul Departamentului pentru Integrare euro-atlantică  și Politică de Apărare, în MAPN (2001 – 2005) și a lucrat la cartierul general al NATO. Afirmațiile sale, începând cu faptul că „România a fost beneficiara atentatului de la 11 septembrie 2001! Altfel, nu intram în Alianță!” pot șoca, dar oferă mărturia clară a avantajelor integrării țării noastre în structurile nord-atlantice.

ADVERTISEMENT

Pornind de la tema retragerii trupelor românești din Afghanistan, Iulian Fota a făcut o radiografie a ultimilor 19 ani, care reprezintă oglinda participării României în NATO. După cum vom afla din rândurile următoare, în anul 2001, cel al debutului aventurii trupelor noastre în Afghanistan, s-a produs unul dintre momentele de răscruce ale țării noastre.

„Într-un moment extrem de sensibil, cel al preaderării la NATO, am putut demonstra că suntem un membru de încredere al comunității internaționale, în special al grupului statelor occidentale, și că ne respectăm promisiunile. Am arătat că, atunci când plecăm la război alături de alții, stăm lângă ei în prima linie, până în momentul în care conflictul se încheie”, și-a început povestea interlocutorul nostru.

ADVERTISEMENT

Specialistul în securitate internațională Iulian Fota (sursa facebook.com)
Specialistul în securitate internațională Iulian Fota (sursa facebook.com)

Iulian Fota: „În anul 2001, lucram la NATO. Atmosfera era de asediu. Americanii s-au baricadat! Aveam șanse mici să intrăm în Alianță!”

Chiar în anul 2001, când România s-a implicat în campania din Afghanistan, Iuian Fota era detașat la cartierul general al trupelor NATO, în Belgia. Situația era neclară, iar visul românesc de a intra în structurile militare ale Alianței Atlanticului de Nord aproape că se transformase într-o himeră.

„Multă lume a uitat contextul istoric de atunci. În anul 2001, eu chiar lucram la NATO. Am fost martorul acelor evenimente, legate de invocarea pentru prima oară a Articolului 5 din Regulamentul Alianței Nord – Atlantice. Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri, atmosfera din cartierul general al NATO, după acel fatidic 11 Septembrie. Am avut privilegiul de a trăi acele evenimente”, a declarat, în exclusivitate, pentru FANATIK, specialistul militar.

ADVERTISEMENT

Mărturia a continuat, cu detalii care, astăzi, încă par șocante, deși de la atacul terorist de la World Trade Center & Pentagon pare să fi trecut o veșnicie. Așa a început totul, iar pentru a înțelege exact ce a reprezentat pentru țara noastră implicarea în „fenomenul Afghanistan”, este obligatoriu să parcurgem filmul evenimentelor, cadru cu cadru.

„Atmosfera era de asediu, de incertitudine totală. Cartierul General al NATO se află chiar lângă Aeroportul Zaventem, de lângă Bruxelles. În funcție de pistele pe care le folosesc, unele avioane decolează și degajează exact deasupra cartierului general. Sunetul general devenise un fenomen absolut banal, pentru că ne obișnuiserăm cu zgomotul avioanelor. Dar, după atentate, timp de câteva zile, a fost o amenințare existențială. Ne uitam aproape instinctiv. Priveam către avioane și ne întrebam: „Ăsta își vede de zborul lui sau ne cade în cap?””… a rememorat Fota.

ADVERTISEMENT

Se pare că puterea militară numărul 1 a lumii, SUA, a fost, pur și simplu, devastată de momentul respectiv. Deși americanii aveau planurile extinderii alianței deja făcute, impactul grozăviei de la 11 septembrie 2001 a dat peste cap toate socotelile…

Iulian Fota a detaliat: „Pur și simplu, americanii s-au baricadat în spațiul misiunii lor de la NATO, una dotată cu niște uși mari, din metal, dar pe care niciodată nu le folosiseră. Ei bine, brusc, acele uși au fost închise. Câteva zile, mai exact până când au primit instrucțiuni de acasă, n-au mai comunicat cu exteriorul decât video, sau prin telefon. Am avut sentimentul că acea ușă ne despărțea de o fortăreață. Acest lucru a contribuit la amplificarea sentimentului de angoasă, pe care îl trăiam”.

ADVERTISEMENT

România și Bulgaria, ultimele pe lista țărilor aderante la NATO, după Țările Baltice

În decurs de numai câteva ore, Cartierul General al NATO a fost înconjurat de blindate ale armatei belgiene și de obstacole anti-teroriste. După alte câteva ceasuri, NATO a trecut de la stadiul de pace, la starea „pe picior de război”. „Noi făceam eforturi „intelectuale” pentru a înțelege această transformare”, a continuat interlocutorul nostru.

În sediul NATO, s-a declarat alarmă generală. Personalul auxliar a fost trimis acasă. Această stare tipică unui război a durat în jur de 10 zile, până când tabloul strategic s-a mai simplificat și până când lucrurile s-au conturat. Care era, însă, starea de spirit în sânul delegației României?

ADVERTISEMENT

Am aflat că „la nivelul lunii septembrie a anului 2001, România avea șanse foarte scăzute pentru a intra în următorul val al extinderii NATO, care oricum nu era conturat clar. Toate variantele de extindere discutate erau total defavorabile României”.

„De fapt, variantele păreau clare: Ori să nu se mai producă încă o extindere, ori să se rămână la varianta care cuprindea doar Polonia, Cehia și Ungaria. A mai existat o propunere, și anume o variantă de extindere în trepte, dar și în acest caz, noi și bulgarii am fost ultimii pe listă. În cele din urmă, ultimele variante viabile păreau Slovacia, Slovenia și Țările Baltice. Noi, mai la coadă…”, a detaliat Iulian Fota.

Mineriadele și ascensiunea politică a lui Corneliu Vadim Tudor ne-au îndepărtat de Europa civilizată

Criteriile după care am fost „judecați” în acest mod nu țineau de performanțele militare, ci de malaxorul politicii interne. Este, însă, important că, la 19 ani de la intrarea României în aventura din Afghanistan, unul dintre participanții direcți ai acelui moment istoric pune cărțile pe masă.

„Totul a pornit de la „performanța” internă și anume de la lipsa unor reforme esențiale. Abia târziu au contat starea în care se găsea armata la vremea respectivă, precum și mulți alți factori. Așadar, variantele de extindere care se discutau neoficial în luna septembrie a anului 2001 erau acestea. Deși, în 1997, la Madrid, România fusese privită drept prima țară care putea motiva un nou val de extindere, datorită evoluțiilor interne nefaste, situația s-a schimbat. Pe scurt, motivele au fost invazia minerilor în 1991 și calificarea lui Vadim Tudor în finala alegerilor prezidențiale”, a răbufnit Fota.

Totuși, spre norocul nostru, se pare că acea criză determinată de atacul terorist de la 11 septembrie a modificat, într-o altă măsură, maniera de gândire a Alianței, iar americanii au jucat un rol esențial.

Iulian Fota a explicat: „Președintele George W.Bush rămâne cu meritul de a fi tranșat lucrurile și de a fi grăbit procesul de extindere. El a determinat țările membre să renunțe la nemulțumirile care erau legate mai mult de nuanță. Mai exact, se dorea, în cel mai bun caz, extinderea Alianței cu două, cel mult trei țări, după ce, inițial, au fost primite cam șapte – opt. Noi am fost beneficiarii direcți ai schimbării de atitudine, care s-a datorat atentatului de la 11 septembrie 2001”.

Fostul președinte al SUA, George W.Bush (sursa hepta.ro)
Fostul președinte al SUA, George W.Bush (sursa hepta.ro)

„În 2001, eram „mai” cu fundu’ gol ca în zilele noastre! Dar militarii noștri aveau vână!”

Până la urmă, revenind la motivul inițial al dialogului nostru, am dorit să aflăm, clar, ce ne-a oferit nouă, românilor, ca și oportunitate, intervenția în Afghanistan. România profundă este cea oferită de prezentarea limpede a situației, nu de fardurile care pot fi presupuse după finalul unei misiuni îndeplinite, cum s-au petrecut lucrurile cu prezența militară în respectiva zonă.

„Ce am câștigat? Mă bucur că m-ați întrebat, pentru că n-a mai făcut-o nimeni… Posibilitatea de a ne demonstra solidaritatea politică și strategică față de Alianță! Asta am dobândit! Am acționat ca o țară NATO, înainte să fim parte a NATO!”, a declarat expertul militar.

De altfel ,Iulian Fota a detaliat: „Ni s-a oferit posibilitatea să demonstrăm, din punct de vedere militar, capabilitatea de a răspunde acestor rigori. Aici, doresc să mă refer la oameni și la profesionalismul lor. Din punctul de vedere al echipamentelor militare, eram „mai” în fundul gol ca în zilele noastre! În Afghanistan, am folosit logistica americană, dar militarii noștri au fost buni! Aveau vână, au fost curajoși și mai ales și-au demonstrat loialitatea! Din punctul de vedere al resurselor umane, Armata Română a ieșit foarte bine din această îndelungată misiune, iar fenomenul trebuie înțeles foarte bine!”

Parteneriatul cu SUA, rezultatul frăției militare

Dincolo de câștigul politico-strategic, adică de loialitatea față de Occident, România a demonstrat lumii importanta resursă umană de care beneficiază țara noastră, inclusiv „vâna” despre care vorbea Iulian Fota.

„Am construit o relație specială cu Statele Unite ale Americii, pentru că, pe baza acestei frății de sânge, construită inclusiv cu decizii politice ulterioare – un „amănunt” de multe ori uitat – a fost clădit parteneriatul nostru cu SUA. Prietenia noastră cu America este rezultatul frăției de arme! Americanul are cultura prieteniei față de cel care își varsă sângele alături de el”, a explicat Fota.

Imediat, specialistul militar a adăugat, referitor la câștigurile produse de campania din Afghanistan: „Iar ultimul beneficiu este legat de faptul că Armata Română a avut la îndemână o „școală” pe care nu știu cum am fi absolvit-o, în alt mod. Afghanistanul a fost un câmp de antrenament, pentru noi. Militarii români au fost testați în condiții reale de război și s-au perfecționat în privința procedurilor NATO”.

În Afghanistan, Armata Română a acționat „integrat, alături de cele ale altor state”, cum se spune în limbaj militar. Se zice că, „în teatrele de operațiuni din Afghanistan”, dincolo de frăția de arme, între camarazi s-au dezvoltat și alte relații, mai exact „cu britanicii, cu germanii, cu italienii și cu restul soldaților care au fost trimiși să lupte în regiune”.

Armata Română a părăsit teritoriul afghan, după o campanie glorioasă (sursa hepta.ro)
Armata Română a părăsit teritoriul afghan, după o campanie glorioasă (sursa hepta.ro)

Prin campania din Afghanistan, noi înșine ne-am garantat apartenența la NATO

La întrebarea „dacă România a câștigat ceva după 19 ani de experiență în Afghanistan”, răspunsul este clar, DA! „Într-o situație în care nu eram favorizați, ne-am garantat integrarea în NATO”, a răspuns, apăsat, Iulian Fota.

Și totuși, ce se va întâmpla în acea zonă fierbinte, după retragerea trupelor NATO, având în vedere faptul că talibanii asediază, din nou, Afghanistanul? Dilemele nu ne dau pace…

„Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Important este să gândim care este miza apărută după retragere. După acești 19 ani de implicare militară și politică, există progrese înregistrate în societatea afghană. Dacă ne gândim cum arăta această țară acum 19 ani, când talibanii tăiau mâini și băteau fetele cu pietre, acum privim pusee de modernitate. Vorbim despre copile care merg la școală, deși nu o fac în condiții simple. Există zone de dezvoltare economică, incipientă. Ne referim la noul Afghanistan, care începe să se integreze în comunitatea internațională și care nu mai este un stat – paria, izolat în Asia Centrală”, a spus Fota.

Există o miză, după retragerea din Afghanistan, dar ea va deveni vizibilă „numai dacă acest nucleu de modernitate va putea fi protejat, de către autoritățile laice. Dacă Afghanistanul va rămâne o țară administrată laic, pe considerente minime de bună guvernare și de dezvoltare democratică, sau va recădea, din nou, în brațele talibanior, rămâne de văzut. „Însă, n-am nicio îndoială, dacă vor administra Afghanistanul, ca acum 20 de ani, atunci va fi cumplit”, a adăugat expertul militar.

Pericolele reale vin din China, Rusia și Iran, nu de la talibani

Potrivit experților și în cazul de față lui Iulian Fota, există un singur lucru care a involuat din punctul de vedere al subiectului nostru, iar acesta este legat de viziunea talibanilor, față de lume și de viață.

„Sunt la fel de fundamentaliști și de sălbatici, ca pe vremea aceea, din 2001. Ei vor să modeleze viitorul după considerentele trecutului. În fine, ultima miză – referitor la care observ că talibanii fac promisiuni – este retransformarea Afghanistanului într-un „safe-heaven”, adică într-un azil, sau o într-o zonă de protecție pentru alți fundamentaliști islamici”, ne-a declarat Iulian Fota.

Evident, un asemenea răspuns îndeamnă către o altă întrebare, legată de motivul real al retragerii în masă al trupelor NATO din respectiva țară.

„Pentru multe state occidentale, pericolul principal nu mai este terorismul islamic. De bine de rău, totuși fenomenul a fost controlat. Al Quaida a fost destrămată, iar ISIS-ul, înfrânt. Chiar dacă vor mai exista atentate teroriste, iar aici nu am niciun fel de dubiu, niciuna dintre organizații nu mai pare capabilă să reprezinte o amenințare strategică, așa cum s-au petrecut lucrurile cu Al Quaida și cu Statul Islamic”, și-a început previziunea Iulian Fota.

Intervievatul nostru a simțit nevoia să detalieze: „E drept, încă există celule care dormitează și care, probabil, se vor activa în anumite momente și care vor fi greu de contracarat. Preocuparea principală este competiția geo-politică cu China și cu Rusia. La fel, avem scenarii de război de largă intensitate cu Iranul. Dar, în principal, când vorbesc despre un posibil scenariu de conflict militar, acesta se derulează pe axa SUA – China”.

Strategia apărării naționale trebuie modificată

Expertul militar consideră că toată lumea se teme de această posibilitate și cu toții sperăm ca posibilul conflict să fie evitat. Există și varianta unor altercații, directe sau indirecte, între Rusia și Occident. Nici noi nu suntem, încă, bine păziți. Aceste scenarii eclipsează terorismul, iar, din acest motiv, din punctul de vedere al importanței strategice, Afghanistanul a intrat în plan secund. Statele occidentale își reconfigurează strategiile strategice…

„România ar trebui să profite de încheierea onorabilă a acestei misiuni, iar la nivelul CSAT să se declanșeze revizuirea strategică a securității naționale. Eu nu simt că noi am făcut acest pas, iar acesta ar fi un pretext foarte bun. Pe vremuri, pentru România, marile amenințări proveneau din Afghanistan. Acum, ele se află în Marea Neagră. Toată gândirea apărării naționale ar trebui remodelată!”, a încheiat Iulian Fota.