Ungaria vrea să-şi ţină copiii departe de “propaganda” LGBT. Cât de reale sunt, de fapt, temerile. Psiholog: E o mare diferenţă între “a fi” şi “a-ţi închipui” că eşti

Ungaria a ajuns încă o dată în centrul atenției, guvernul Orban fiind aspru criticat atât în interiorul statului, cât și în Uniunea Europeană și chiar peste Atlantic din cauza unei noi legi, proaspăt adoptate de Parlament.

ADVERTISEMENT

Noua lege anti-LGBT întărește poziția oficială a statului maghiar cu privire la minoritățile sexuale, într-o direcție ce merge împotriva curentului, dar care are aliați pe continent, în ”persoanele” Poloniei și Rusiei.

Legea a fost adoptată în data de 15 iunie, cu 157 de voturi ”pentru” și un singur vot ”împotrivă”, acesta fiind dat de un parlamentar independent.

Amendamentele anti-LGBT, introduse într-o lege anti-pedofilie

Legea anti-LGBT adoptată de Ungaria a fost inițial prezentată ca o lege anti-pedofilie. Inițiativa a apărut ca urmare a presiunii publice pe fondul unor scandaluri sexuale în care au fost implicați diverși oficiali ai statului.

ADVERTISEMENT

Cel mai recent dintre aceste exemple este cel al ambasadorului maghiar în Peru, care a fost judecat pentru pornografie infantilă în vara anului trecut.

Peste 19.000 de fotografii indecente cu minori au fost găsite pe dispozitivele acestuia, ca parte dintr-o operațiune internațională desfășurată în 2019. Gabor Kaleta a pledat vinovat față de acuzațiile care i s-au adus, astfel că pedeapsa primită a fost de un an de închisoare cu suspendare și o amendă de 1.535 de euro.

Opinia publică a criticat dur pedepsele prea blânde pentru astfel de cazuri, astfel că a apărut legea intens criticată acum, care presupune pedepse mai mari pentru cei ce se găsesc vinovați de asemenea fapte.

ADVERTISEMENT

În urmă cu aproximativ o săptămână, însă, textul legii a fost amendat și au apărut și alte referințe ce nu tratează subiectul pedofililor, ci pe cel al minorităților sexuale.

Conform noilor amendamente, devine ilegală prezentarea de ”conținut care afișează sau care promovează homosexualitatea sau schimbarea de sex” către minori.

ADVERTISEMENT

Legea adoptată în Ungaria presupune că trebuie marcat ca atare orice tip de conținut care ar putea fi ”nerecomandat persoanelor sub 18 ani.”

Acest conținut, odată marcat astfel, ar putea fi restricționat de la difuzarea la televizor între orele 05:00 și 22.00. Aceste restricții nu se referă doar la filme și seriale, ci și la reclame.

ADVERTISEMENT

Cum apără politicienii maghiari prevederile noii legi

De asemenea, noua lege atinge și subiectul educației sexuale. Conform noilor reglementări, doar profesorii și organizațiile aprobate de Guvern ar putea să ofere copiilor informații cu privire la acest subiect.

”Sunt anumite conținuturi pe care copiii sub o anumită vârstă le pot înțelege greșit și care pot avea efecte detrimentale asupra dezvoltării lor, la vârsta respectivă. Sunt și lucruri pe care copiii pur și simplu nu le pot procesa și care ar putea să le creeze confuzii în ceea ce privește dezvoltarea de valori morale, a imaginii asupra lor înșiși sau asupra lumii”, a declarat un purtător de cuvânt al guvernului maghiar. Referindu-se la restricțiile cu privire la predarea educației sexuale, acesta mai spune că ”măsura este orientată împotriva organizațiilor cu un istoric dubios, create de regulă pentru reprezentarea anumitor orientări sexuale.” 

Conform legii, ar urma să apară și un registru public al condamnaților pentru fapte legate de pedofilie. Inițiativa este demnă de laude, însă aici ar putea apărea unele temeri cu privire la cine ar putea ajunge, de fapt, în acest registru, având în vedere încercările de trasare a unor legături între pedofilie și homosexualitate. Totuși, Csaba Domotor, secretar de stat al Fidesz, spune că scopul acestei legi este protejarea copiilor, punând astfel apariția registrului al condamnaților în legătură cu fapte legate de acte sexuale cu minori. ”Pedofilii nu se vor mai putea ascunde – există soluții similare și în alte țări. Codul penal va fi mai strict, iar pedepsele vor fi mai severe. Nimeni care comite asemenea atrocități nu poate scăpa basma curată”, a declarat acesta.

ADVERTISEMENT

Orban își pregătește terenul pentru alegerile din 2022

Legea anti-LGBT din Ungaria nu este prima și probabil nu va fi nici ultima de acest fel din statul maghiar. Viktor Orban se pregătește de alegeri în 2022 și evident, dorește să rămână la putere, unde se află încă din 2010. Cu toate acestea, dificultățile apărute mai ales pe urma pandemiei au creat o serie de critici puternice împotriva capacităților Fidesz de a guverna.

Tocmai de aceea, unele voci susțin că noua lege de acum este doar un artificiu prin care Viktor Orban încearcă să distragă atenția publică de la subiectele cu adevărat importante. Șase partide de opoziție au decis să realizeze o coaliție și să candideze împreună, în speranța că îl pot învinge pe actualul președinte, care pozează în conservator și apărător al valorilor tradiționale. Astfel, prin noua lege, Viktor Orban ar încerca să-și cimenteze această imagine și să mai aducă la urne simpatizanți cu valori similare.

Încă din 2012, noua Constituție maghiară a definit căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie (în Ungaria, însă, există varianta parteneriatului civil pentru cupluri de același sex). Aceeași Constituție omite prevederi ce ar garanta protecția împotriva discriminării bazată pe orientarea sexuală.

Odată cu pandemia, a mai fost dată o lovitură minorităților sexuale. Termenul ”nem”, care se traduce ca ”sex” sau ”gen”, a fost propus să definească ”sexul la naștere”, anume ”sexul biologic determinat de caracteristicile sexuale primare și de cromozomi.” Odată cu adoptarea acestei legi, în mai 2020, a devenit imposibil pentru persoane să își schimbe legal sexul în Ungaria.

În noiembrie 2020, Constituția a fost revizuită (cu un vot de 123 ”pentru”, 45 ”împotrivă” și cinci absenți, vot dat în decembrie), astfel încât să fie interzise adopțiile în cazul cuplurilor de același sex.

Guvernul Orban și-a mai atras critici și în urma unor comentarii cu privire la o carte apărută în țară, la finalul lui 2020. O carte denumită ”Țara minunilor este pentru toată lumea”, publicată de o organizație a lesbienelor, Labrisz Lesbian Association, a fost catalogată ca ”propagandă homosexuală” de guvern.

Tot în aceeași perioadă, Viktor Orban declara că ”homosexualii ar trebui să ne lase copiii în pace”, după ce a fost întrebat despre opinia sa cu privire la un politician de extremă dreaptă care a rupt în public o carte pentru copii, cu personaje gay. Gergely Gulyas, politicianul în cauză, a declarat că ”identitatea sexuală e o chestiune privată, dar există un prag, anume că propaganda homosexuală nu trebuie să fie orientată către copii.”

Ungaria nu e singurul stat european care are politici anti-LGBT, însă spre deosebire de Polonia și Rusia, situația vecinilor noștri este ceva mai blândă.

Polonia: homofobia, politică de stat într-o treime din țară

În Polonia, homofobia a devenit chiar o politică de stat. Mai multe municipalități și regiuni din țară (aproximativ o treime din Polonia) s-au declarat neprimitoare față de ideologia LGBT. Deși aceste declarații sunt mai degrabă simbolice, au efecte reale în societate. Mai mulți membri ai comunității LGBT au afirmat încă din 2019 că nu se simt în siguranță în Polonia. 83% dintre persoanele ce fac parte din cupluri de același sex declară că nu se țin de mână pe stradă, iar 51% dintre acestea evită anumite locuri, de teama să nu fie agresate fizic.

Cuplurile LGBT nu sunt recunoscute legal în Polonia, iar Constituția țării, la fel ca în cazul Ungariei, specifică faptul că instituția căsătoriei este realizată doar între un bărbat și o femeie. Cea mai mare opoziție în fața drepturilor LGBT vine din direcția bisericii Romano-Catolice, foarte influentă în Polonia. Poziția oficială a bisericii poloneze este că ”homosexualitatea este o deviație.”

Chiar și președintele Andrzej Duda s-a concentrat pe această chestiune în campania electorală din 2020. Acesta a declarat că ”LGBT nu se referă la oameni, ci la o ideologie mai rea decât comunismul.” 

În Rusia, căsătoriile gay sunt semne ale Apocalipsei

Și mai notorii decât exemplele Ungariei și Poloniei sunt cele venite din Rusia. Și societatea de aici este una ostilă față de minoritățile sexuale, iar tendința pare să fie mai degrabă de radicalizare decât de temperare. În 2015, 86% dintre cetățeni erau de părere că homosexualitatea n-ar trebui să fie acceptată de societate.

Mai mult, chiar dacă homosexualitatea nu mai este catalogată ca o boală psihică, 62,5% dintre psihiatrii intervievați în regiunea Rostov o văd ca pe o boală, iar aproximativ 75% consideră că este un comportament imoral.

Rusia nu permite nici căsătoria și nici parteneriatele civile între persoane de același sex. La fel ca în cazul Poloniei, Biserica Ortodoxă Rusă are un cuvânt greu de spus în această privință. În 2013, Patriarhul Kiril declara că ideea căsătoriilor între persoane de același sex ”este un semn foarte periculos al Apocalipsei.”

Paradele gay sunt, de asemenea, aproape interzise în Rusia. Moscova nu a dat niciodată aprobări pentru asemenea manifestări, iar organizatorii Moscow Pride nu vor primi autorizație pentru un astfel de marș cel puțin până în 2112. 

În Cecenia, situația este și mai problematică. Oameni suspectați că ar fi homosexuali au fost închiși, torturați și chiar uciși în urma unor politici active de eliminare a acestor persoane din societate. Informațiile cu privire la aceste incidente grave au fost tratate cu reacții diverse; șeful Republicii Cecene, Razman Kadyrov, declara că ”nu există persecuții gay în Cecenia și nici bărbați homosexuali acolo, deoarece aceștia ar fi uciși de propriile familii.”

Cum se situează România în raport cu comunitatea LGBT

România este departe de exemplele prezentate anterior, însă nici aici opinia publică nu este foarte deschisă către comunitatea LGBT. În câteva zile se împlinesc 20 de ani de la abrogarea Articolului 200 din Codul Penal (în data de 22 iunie 2001), care incrimina penal homosexualitatea. De atunci, nu s-au schimbat neapărat foarte multe lucruri în ceea ce privește statutul legal al minorităților sexuale, însă percepția publicului asupra acestora este mai pozitivă.

Și la noi au existat încercări de legi anti-LGBT. Partidul România Mare încerca, în 2007, să interzică ”propagarea ideilor și organizarea manifestațiilor de către homosexuali și lesbiene”, dar propunerea legislativă a picat în Senat în februarie 2008.

România nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex, cu toate că au existat mai multe încercări de clarificare legislativă în această privință.

Constituția României definește căsătoria ca fiind o instituție desăvârșită ”între soți.” A existat un referendum de modificare a articolului 48, desfășurat între 6 și 7 octombrie 2018. Dacă acest referendum ar fi fost validat, Constituția ar fi trebuit modificată în sensul în care căsătoria ar fi uniunea între ”un bărbat și o femeie”, similar cu statele descrise anterior în articol.

Referendumul a picat din cauza prezenței la vot insuficiente pentru îndeplinirea cvorumului, de doar 21,1%. Totuși, 91,58% dintre cei prezenți la vot s-au declarat în favoarea schimbării textului Constituției. Vizavi de această chestiune, Klaus Iohannis s-a poziționat împotriva schimbării, afirmând că ”trebuie să revenim la ce se numește toleranță și acceptarea celuilalt” și susținând că ”este greșit să dăm ascultare și să mergem pe calea fanatismului religios.”

România este în vizorul CEDO în mai multe spețe cu privire la comunitatea LGBT. Cel mai cunoscut este cazul lui Adrian Coman și Clay Hamilton, care cer la Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoașterea căsătoriei acestora. Uniunea acestora a fost recunoscută atât de Curtea de Justiție a UE, cât și de Curtea Constituțională din România. Cei doi sunt căsătoriți legal în Belgia, însă statul român refuză să le recunoască statutul de soți.

Țara noastră a fost deja amendată de CEDO pentru că nu a sancționat persoanele care au întrerupt proiecția unui film LGBT la Muzeul Țăranului Român, în 2013.

Cum vede un psiholog legea anti-LGBT din Ungaria și raționamentele din spatele ei?

Și totuși, temerile despre care vorbesc reprezentanți politici sau ai bisericii din țările prezentate în acest articol au vreun fundament? Există, într-adevăr, riscuri pentru copiii expuși de mici unui conținut cu tematică LGBT? Pentru a înțelege mai bine aceste aspecte, FANATIK a discutat cu psihologul Corina Diaconescu, în încercarea de a afla care este situația în care se regăsesc tinerii în prezent.

În ceea ce privește apariția unei asemenea legi în Ungaria, psihologul susține că ”fiecare țară are propriile cutume sociale și libertatea de a alege o limita considerată corectă pentru cetățenii ei, în contextul educației transgeneraționale, adaptat la timpul actual al așa-zisei modernități.”

Psihologul Corina Diaconescu este de părere că adolescenții au tendința de a fi atrași de extreme. Tinerii au o maleabilitate mare a hotărârilor luate la vârste fragede, îndeosebi pentru cele care sunt “pe dos” față de reguli și norme. Tinerilor le place să se simtă diferiți, speciali, găsesc modalități prin care ies în evidență (de obicei în sens negativ, ar consideră mulți părinți și adulți). Aș putea oferi drept exemplu îmbrăcămintea mai sumară a fetelor, ori piercing-ul, tatuajele, stilul sumbru al machiajului ori costumației, ori dimpotrivă – mult prea dezinvolt. Tinerii sunt atrași de extreme, dat fiind și faptul că mulți dintre ei pot avea senzația că sunt neînțeleși, trăiesc diferite transformări la nivel psiho-emoțional în calea lor de devenire ca adulți.”

”Informația e clar o putere, depinde însă și cum e folosită”

Politicienii maghiari susțin că ”mințile necoapte” ale celor mici pot fi influențate la vârste fragede, iar expunerea la informații pro-LGBT ar putea fi dăunătoare. Psihologul explică pentru FANATIK  că ”există situații în care încă de mici, anumiți copii simt atracție, fără vreun stimul exterior, față de același sex; acest lucru este întâlnit însă destul de rar. Informația este clar o putere; depinde însă și cum este folosită. La fel cum micuții preiau desenele animate că fiind realitate, iar multe fetițe se cred Elsa ori mulți băieți Spiderman, la fel și expunerea la anumite imagini din anumite domenii, la vârste mult prea timpurii, pot crea câmpul în care ar putea fi considerate habituale.”

Politicienii din Ungaria care au susținut nou-aprobata lege încearcă să traseze legături între pedofilie și homosexualitate, însă psihologul ne arată că sunt lucruri diferite, care comportă aspecte diferite. Este posibilă intersectarea lor, desigur, însă nu este obligatorie.”

Ungaria vrea să scape de conținutul pro-LGBT difuzat în mass-media, în intervale orare la care minorii ar putea avea acces la TV. Întrebată dacă acest tip de conținut poate să devină prea mult, având în vedere că numărul de show-uri sau filme care introduc astfel de personaje este în creștere, psihologul Corina Diaconescu clarifică situația.

”Personal, văd cum în cabinet se schimbă dinamică acestor cazuri. Apar din ce în ce mai des tineri, la vârste cuprinse între 13-16 ani ce au senzația că aparțin comunității LGBT. Ideea le încolțește ușor în urma aprobării unor voci mai vehemente ori a exemplelor din media. Acest lucru, combinat și cu izolarea, distanțarea socială trăită în ultima perioada favorizează împrietenirea, ba chiar apropierea la nivel intim a tinerilor ce nu au mai ieșit în grupuri, ci doar cu prietena/ prietenul cel mai apropiat; în loc să cunoască persoane noi, să treacă prin experiențele obișnuite de îndrăgostire/dezamăgire specifice adolescenței, e facil de alunecat în ideea de “eu sunt diferit,” pentru a se porni “războiul” cu familia tradițională sau doar protectivă. Fiecare are dreptul de a fi precum simte, însă e o mare diferența între “a fi” și “a îți închipui că ești” pentru că e anti-reguli, pentru că poate fi distractiv pentru o perioadă, apoi poate deveni obișnuință”arată psihologul Corina Diaconescu.

Și totuși, există riscuri de suprasaturație în ceea ce privește acest tip de conținut? Dacă da, s-ar putea ajunge la efecte negative cu privire la percepția asupra minorităților sexuale, prea multe propuneri de toleranță s-ar putea transformă într-o creștere a intoleranței de fapt? Psihologul ne liniștește însă: ”E loc pentru toată lumea pe această planetă. Pentru cei care se găsesc în această situație chiar este destul de dificil să își asume acest lucru în față familiei, să își găsească un partener, etc. Au nevoie de toleranță și respect. Acest lucru nu înseamnă însă că e necesară suprasaturarea informațională despre care menționați.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *