Istoria Campionatului European. Minunile produse de Danemarca şi Grecia, hegemonia Spaniei şi calificarea Italiei decisă de o monedă. Video cu toate golurile

Prima idee a unui Campionat European a avut-o Henri Delaunay, secretarul general al Federaţiei Franceze de Fotbal, în 1927. Planul a apărut într-un moment în care fotbalul european îşi trăia perioada romantică, iar multe dintre federaţiile de pe continent nu erau de acord cu ideea unui turneu.

ADVERTISEMENT

Anii au trecut, iar înfiinţarea UEFA, în 1954, a adus mai aproape de îndeplinire visul lui Delaunay. Patru ani mai târziu, pe 28 septembrie 1958, s-a disputat URSS – Ungaria 3-1, primul meci din preliminariile Campionatului European 1960.

Istoria Campionatului European. Povestea fiecărei ediţii a turneului continental

EURO 1960: „Luni” aduce victoria URSS-ului

Prima ediţie a Campionatului European a adus la start patru echipe: URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia şi Franţa, cea din urmă fiind aleasă gazdă a turneului final. Chiar dacă EURO 1960 s-a disputat în patria lui Delaunay, competiţia nu a avut parte de prea mult interes, iar presa vremii chiar scria că UEFA ar putea să abandoneze ideea după prima ediţie.

Sovieticii au cucerit trofeul după o finală cu Iugoslavia, scor 2-1 (după prelungiri), iar golul decisiv a fost înscris de Viktor Ponedelnik. Cum finala s-a jucat duminică seară, golul târziu al sovieticului a fost înscris după miezul nopţii zilei de luni la Moscova, iar numele jucătorului însemna „luni” în limba rusă. De aici şi până la un joc de cuvânt al sovieticilor a fost doar un pas: „Cine ar trebui să marcheze într-o zi de luni dacă nu Ponedelnik”. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1960.

ADVERTISEMENT

EURO 1964: Spania se răzbună după 4 ani

Campionatul European a început să atragă tot mai multe naţionale în preliminarii, cu toate că la turneul final se calificau tot patru selecţionate. EURO 1964 s-a jucat în Spania, iar celelalte calificate au fost URSS, Ungaria şi Danemarca. Aşa cum se aştepta, finala s-a disputat între ţara gazdă şi campioana europeană en-titre.

Cele două ar fi trebuit să joace în barajul pentru ediţia precedentă, însă Generalul Franco s-a opus deplasării jucătorilor la Moscova, după ce comuniştii au fost alături de tabăra opozantă în Războiul Civil. Sovieticii au râs de conducătorul spaniol, iar selecţionata Jose Villalonga s-a răzbunat în finala câştigată cu 2-1. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1964.

EURO 1968: Italia, campioană cu ajutorul unei monede

Ediţia din 1968 a poposit în Italia, iar la turneul final s-au mai calificat Anglia, Iugoslavia şi URSS. Cel mai însemnat eveniment de la acest European s-a petrecut în semifinala Italia – URSS, încheiată 0-0 după 120 de minute. Cum nu existau lovituri de la 11 metri, calificata în finală a fost decisă prin aruncarea monedei.

ADVERTISEMENT

Giacinto Facchetti, căpitanul gazdelor, a făcut alegerea corectă şi Italia a ajuns în ultimul act. Nici aici, contra Iugoslaviei, nu au lipsit evenimentele. Primul meci s-a terminat la egalitate, scor 1-1, aşa că finala s-a rejucat după două zile, când italienii s-au impus cu 2-0 şi au cucerit trofeul. În finală, regula aruncării monedei nu mai era folosită, preferată fiind metoda rejucării. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1968.

EURO 1972: Gerd Muller, eroul Germaniei de Vest

La Europeanul din 1972 s-au calificat Germania de Vest, Ungaria, URSS şi Belgia, ultima fiind şi gazda competiţiei. A fost turneul final în care a strălucit Gerd Muller, autor a patru dintre cele cinci goluri marcate de nemţi. De altfel, finala de la Bruxelles a fost una dintre cele mai dezechilibrate, după ce RFG a învins URSS-ul cu scorul de 3-0.

Turneul din 1972 va mai rămâne în istorie şi cu meciul la care au asistat cei mai puţini spectatori. La semifinala Ungaria – URSS 0-1, în tribunele stadionului „Emile Verse” din Bruxelles s-au aflat 1.659 de persoane. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1972.

EURO 1976: Panenka aduce trofeul cu o „scăriţă”

Pentru prima oară, Campionatul European ajungea să fie găzduit de o ţară din spatele Cortinei de Fier. EURO 1976 a fost găzduit de Iugoslavia, iar la start s-au mai aflat Germania de Vest, Iugoslavia şi Olanda. Este turneul final cel mai echilibrat, după ce toate meciurile au fost decise fie după prelungiri, fie după executarea loviturilor de departajare, aşa cum a fost cazul finalei Cehoslovacia – Germania de Vest.

ADVERTISEMENT

Este meciul în care Antonin Panenka îl execută pe Sepp Maier cu o „scăriţă” şi aduce trofeul cehoslovacilor. Procedeul a fost legat de numele mijlocaşului de la Bohemians Praga, aşa că azi, când un fotbalist îl copiază, presa titrează imediat „gol a la Panenka”. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1976.

EURO 1980: Germania de Vest, al doilea trofeu din istorie

UEFA a schimbat formatul pentru EURO 1980, găzduit de Italia, când la turneul final s-au calificat opt echipe, împărţite în două grupe. Cum câştigătoarele celor două grupe mergeau direct în finală, meciurile au fost modeste. Germania de Vest şi Belgia s-au duelat pentru trofeu, într-o finală arbitrată de Nicolae Rainea.

Nemţii au obţinut victoria cu două minute înainte de final, când Horst Hrubesch reuşea dubla şi călca pe urmele lui Gerd Muller, primul fotbalist care marcase două goluri într-o finală. EURO 1980 a mai intrat în istorie şi ca prima ediţie în care huliganismul a produs probleme în afara, dar şi pe stadioanele din Italia. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1980.

ADVERTISEMENT

EURO 1984: Recordul lui Platini o face pe Franţa campioană

Franţa a găzduit Campionatul European din 1984 şi era văzută drept marea favorită. Cu Michel Platini în mare formă, selecţionata lui Michel Hidalgo a mărşăluit până în finală, unde a învins Spania. Vedeta francezilor a stabilit cu această ocazie un record greu de egalat: a marcat în fiecare partidă de la turneul final și a devenit golgeterul EURO 1984, cu 9 goluri.

Fără Platini, Franţa ar fi ieşit cu greu din faza grupelor, iar semifinala cu Portugalia ar fi ajuns, cel mai probabil, la loviturile de departajare. În plus, la această ediție a Euro, fostul mare fotbalist a reuşit să înscrie cel mai rapid hattrick din istoria competiţiei, în 18 minute, în victoria 3-2 contra Iugoslaviei. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1984.

EURO 1988: Marco van Basten sfidează fizica

După ce a câştigat de două ori trofeul, Germania de Vest a organizat Campionatul European din 1988 şi specialiştii îi vedeau pe nemţi cu mâna pe cupă. S-a opus Olanda, selecţionată care trăise coşmarul a două finale de Campionat Mondial pierdute, una chiar în faţa RFG-ului.

ADVERTISEMENT

Marco van Basten i-a dus în spate pe batavi până în finală, unde geniul vedetei lui AC Milan a produs o operă de artă. Victima din finală a fost URSS, în special Rinat Dasaev, care a fost spectatorul la golul de generic al lui Van Basten, venit dintr-un şut din unghi, imposibil de explicat şi de copiat. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1988.

EURO 1992: Danemarca a venit din vacanţă şi a luat cupa

Iugoslavia s-a numărat printre ţările calificate la Europeanul din Suedia, însă UEFA a exclus-o pe ultima sută de metri din cauza Războiului început în 1991. În locul iugoslavilor, forul continental a adus Danemarca, ai cărei jucători se pregăteau să plece în vacanţă. Cu titlul de „jucători veniţi de pe plajă”, selecţionata lui Richard Moller Nielsen a produs cea mai mare surpriză din istoria Europenelor.

Danezii au obţinut calificarea în semifinale în ultimul meci din grupe, după 2-1 cu Franţa. A urmat încă o victimă de lux, Olanda, după ce Marco van Basten a ratat un penalty la loviturile de departajare. În marea finală, Jensen şi Vilfort au marcat golurile victoriei cu Germania, aflată la primul turneu după reunificare. Brian Laudrup sărbătorea trofeul pe teren, în timp ce fratele Michael a văzut finala pe plajă, refuzând să meargă cu naţionala la EURO 1992. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1992.

EURO 1996: Golul de aur i-a adus trofeul Germaniei

După destrămarea URSS şi a Iugoslaviei, UEFA a mărit numărul echipelor participante în preliminarii şi la turneul final, astfel că Europeanul din Anglia a avut 16 naţionale la start. Englezii visau la reeditarea sucesului de la Mondialul din 1966, însă Germania a blocat drumul selecţionatei lui Terry Venables spre marea finală.

Cehia a fost revelaţia turneului final, dar băieţii lui Dusan Uhrin, tatăl actualul antrenor al lui Dinamo, au fost învinşi de nemţi după o dublă a lui Oliver Bierhoff. Cum a fost prima ediţie cu regula golului de aur, reuşita din minutul 95 a atacantului german a adus, implicit, finalul meciului şi al treilea trofeu continental Germaniei. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 1996.

EURO 2000: Franţa, campioană cu mare şansă

Ediţia din 2000 a adus încă o premieră, după ce turneul final a fost găzduit de două ţări, Olanda şi Belgia. Franţa, campioană mondială în 1998, a venit cu gândul să cucerească şi trofeul continental, iar Zinedine Zidane era marele avantaj. Cu toate acestea, francezii au avut mare şansă în drumul spre cupă.

În semifinale, Zizou a înscris primul gol de aur al Franţei, din penalty, în minutul 117 al meciului cu Portugalia. Cea mai mare doză de noroc a venit în marea finală cu Italia, când Sylvain Wiltord a egalat la ultima fază. În prelungiri, golul de aur a fost din nou de partea Franţei, după ce David Trezeguet l-a învins pe Francesco Toldo şi trofeul a ajuns la Paris. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 2000.

EURO 2004: Grecia, cea mai mare surpriză

Ediţia din 2004, organizată de Portugalia, va rămâne în istorie ca Europeanul în care a avut loc cea mai mare surpriză. Grecia a surpins încă din primul meci, când a învins țara gazdă, însă calificarea în „sferturi” a venit datprită golurilor mai multe marcate, totul în dauna Spaniei.

Până în finală, trupa lui Otto Rehhagel le-a eliminat pe Franţa şi Cehia. Angelos Charisteas a fost eroul grecilor şi în finala cu Portugalia, reușind să înscrie golul care a adus trofeul în palmaresul Greciei. EURO 2004 a fost turneul de debut pentru Cristiano Ronaldo, care avea 19 ani pe atunci. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 2004.

EURO 2008: Armada spaniolă cucereşte Europa cu tiki-taka

Chiar dacă era invincibilă din toamna lui 2006, Spania nu era văzută printre favoritele la câştigarea Europeanului din 2008, găzduit de Elveţia şi Austria. Trupa lui Luis Aragones şi-a impus jocul, supranumit tiki-taka, încă din start şi a trecut la pas de grupe. Cu Italia, în „sferturi”, specialiştii nu-i dădeau prea mari şanse, însă ibericii au stat bine în teren şi au obţinut calificarea la loviturile de departajare.

Duelul cu Rusia a fost un simplu antrenament pentru spanioli, care au învins Germania în finală, cu ajutorul golului lui Fernando Torres. Luis Aragones aducea al doilea trofeu continental în vitrina „Furiei Roja” şi părăsea naţionala la finalul turneului. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 2008.

EURO 2012: Spania, prima națională care îşi apară trofeul

După succesul din 2008, Spania şi-a adăugat în palmares şi Mondialul în 2010, astfel că la Europeanul din Ucraina şi Polonia venea cu statul de mare favorită. Ibericii şi-au păstrat blazonul şi au luat totul pas cu pas. Vicente del Bosque a păstrat stilul tiki-taka, iar spaniolii au trecut de Franţa şi Portugalia în fazele eliminatorii.

Chiar dacă toţi aşteptau o nouă finală Spania – Germania, Italia a produs surpriza şi i-a trimis pe nemţi acasă. Cu trofeul pe masă, ibericii s-au distrat cu selecţionata lui Cesare Prandelli şi i-au administrat cea mai drastică înfrângere într-o finală de Campionat European, scor 4-0. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 2012.

EURO 2016: Ronaldo, singurul trofeu cu naţionala

Europeanul din 2016, găzduit de Franţa, a venit cu o schimbare a formatului, trecerea de la 16 la 24 echipe calificate. Selecţionata lui Didier Deschamps pornea cu prima şansă, în timp ce Germania, campioana mondială la acea oră, era considerată principala contracandidată.

Portugalia a apărut de nicăeri, după ce a trecut de faza grupelor cu mari emoţii şi a ajuns în marea finală de pe „Stade de France”, unde Franţa spera să câştige al treilea trofeu continental. Lusitanii l-au pierdut pe Cristiano Ronaldo după 25 de minute, accidentat de Dimitri Payet, iar rolul de erou a fost preluat de Eder, care a marcat golul victoriei în minutul 109, astfel că Portugalia se revanşa pentru finala pierdută cu Grecia din 2004. CITEŞTE AICI POVESTEA ÎNTREAGĂ A EURO 2016.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *