Ovidiu Perianu și-a deschis sufletul. Calvarul la care a fost supus în copilărie: „Plângeam luni întregi, privind singur la tavan”

Chiar dacă acum este unul dintre cei mai apreciați tineri fotbaliști din lotul FCSB-ului și evoluează cu mândrie în tricoul echipei naționale, inclusiv din postura de căpitan (n.r. a purtat banderola la selecționata Under 18), Octavian Perianu nu uită de unde a plecat. Ba chiar reușește cumva să găsească puterea de a vorbi deschis despre greutățile care i-au marcat anii copilăriei.

ADVERTISEMENT

Din dorința de a-i oferi un viitor cât mai bun, părinții s-au văzut nevoiți să ia drumul străinătății și să-l lase în grija bunicilor, într-un sat de lângă Bârlad. „La 11 ani, când am ajuns în București, luni întregi plângeam privind, singur, la tavan”, mărturisește fundașul cotat, conform site-ului de specialitate transfermarkt.com, la 500.000 de euro.

Toate acestea l-au făcut, însă, mai puternic și l-au determinat să își ia încă de la o vârstă fragedă, viața în propriile mâini. Așa a ajuns să bifeze în actualul sezon 27 de partide în tricoul roș-albastru și să se apropie cu un pas de realizarea celui mai arzător vis al său.

Octavian Perianu are o poveste de viață impresionantă

Primii bani, mai mulți, i-am strâns și mi-am cumpărat o mașină. Un Volvo S60, la mâna a doua. Am dat pe el 12.000 de euro. Nu mă atrag cele de fițe acum.

ADVERTISEMENT

Nu am vrut să mă arunc la mașini scumpe. Am zis să iau o mașină normală, care să mă ajute. Apoi, când voi strânge mai mulți bani, să-mi iau pământ ca să-mi fac o casă.

Știu valoarea banului. Vreau să-mi fac casă la mine la țară, lângă părinții mei, s-au întors și ei de mulți ani. Vreau să-i sprijin și pe ei, și pe frații mei, toată familia”, a declarat Ovidiu Perianu pentru gsp.ro.

„Niciodată nu mi-a plăcut să fiu pe locul doi”

Cât despre copilăria petrecută lângă Bârlad, în satul Bogești, tânărul fundaș al FCSB-ului a mărturisit că, în ciuda greutăților, își găsea mereu alinarea în micile plăceri ale vieții. Nu toate erau, însă, pe placul bunicilor.

ADVERTISEMENT

Părinții mei erau plecați la muncă în Italia, eu cu cei doi frați ai mei am trăit la bunici. Bunica avea multe jucării de pluș. Și le rupeam capul ălora, că n-aveam minge, și-mi făceam mingi din capetele jucăriilor, jonglam cu ele prin casă.

Doamne, ce mă mai certa! Acum, ajungând aici, îmi cer scuze, bunica, pentru acele momente, dar uite că am ajuns fotbalist! Nu a fost chiar în zadar. O să te fac mândră, dacă citești interviul. Din păcate, eram cam rău când eram mic.

Eram foarte rău. Sunt și dominant, orgolios, niciodată nu mi-a plăcut să fiu pe locul 2. Bunica nu mă lăsa la gârlă. Dar eu fugeam la scăldat. Odată am rămas cu un om din sat la coasă, îmi plăcea mult pe câmp.

Eram în căruță, cu calul, plus o fată, iar eu ca să impresionez mi-am pus o pereche de ochelari de soare. Era ora 10:00 seara. Când colo, mă trezesc cu bunica mea, avea o nuia, fără niciun avertisment, m-a luat din căruță”, a povestit Ovidiu Perianu.

ADVERTISEMENT


CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *