Editorial Cornel Dinu. Norocosul 0-1 cu Anglia și premierele lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

Am simțit de-a lungul anilor, nu numai la mine, un respect firesc pentru fotbalul britanic. Ca și pentru britanici. Cei care, de fapt, au creat acest joc care domină interesul lumii de mai bine de un secol și va mai dura…

ADVERTISEMENT

Unul dintre primele mele meciuri ca „tricolor”… al cincilea, dacă nu mă înșel… a fost în 6 noiembrie 1968, la București, contra Angliei, campioana mondială în acel moment.

Doamne, ce emoții! Poate și din acest respect pentru ei s-au creat griji și o frică salvatoare de a lupta cu ei de la egal la egal, chiar și amical… Și așa s-a și jucat, cam de la egal la egal, pe teren, egal a fost și rezultatul, 0-0.

În schimb, la banchetul de la „Athénée Palace”, după meci, așa cum se obișnuia atunci, la sticle cu corăbioara pe etichetă golite ne-au învins la scor… Pur și simplu ne-au decimat. Capul răutăților, ca și în meci, fiind teribila piticanie Alan Ball. Pe tot terenul, ca și Sir Bobby Charlton. Mult mai cumpătat la atacul sticlelor.

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Norocosul 0-1 cu Anglia și premierele lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

I-am întâlnit, apoi, la câteva luni, pe „Wembley”. S-a încheiat cu acel faimos 1-1 care a lansat o generație de excepție a fotbalului nostru. Atunci, surpriza la banchet a fost din partea „voluntarelor” albite la tâmple care ne serveau la masă. Dar care ne și cereau autografe pe foile cu meniul serii, nouă, cam nimeni pe atunci în fotbalul european.

Bine-nțeles că am prins și singura înfrângere în fața lor. Până la Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…). La Guadalajara, 0-1 pe 2 iunie 1970, în grupa de foc din „groapa leilor” a turneului final de la Copa Mundial de Fútbol México 70.

Apoi am mai fost de două ori rezervă, la victoria noastră din 15 octombrie 1980, 2-1 la București, și 0-0 în 29 aprilie 1981, la Londra, tot pe „Wembley”. În preliminariile ratate și de calculele româno-maghiare ale lui Ștefan Covaci (cel care, de fapt, decidea totul la echipa națională) din grupa noastră, din care ar fi vrut să se califice România și Ungaria…

ADVERTISEMENT

Și aș mai avea multe de spus despre trăirile mele în fața echipelor naționale și de club britanice… Ziariștii britanici, cu care am discutat de multe ori, susțin că naționala Albionului nu a cîștigat, la vârf, decât Campionatul Mondial de acasă, din 1966, și pentru că jucătorii englezi nu suportă cantonamentele lungi, departe de Insula și obiceiurile lor.

Tradiția lor, deși cântă „God Save the Queen” cu toată ființa lor, ca într-o catedrală, este prioritar legată de club și suporteri. Ce-mi mai plăcea să joc împotriva lor, deși pasa lungă „englezească” mi-o inspirasem de la imensul Luisito Suárez a marii echipe a lui Helenio Herrera de la Interul milanez al decadei a șaptea din secolul trecut.

Ceea ce trebuie să remarcăm și chiar să nu ne iasă niciodată din minte este că tocmai cu teribila Anglie, față de atâtea alte reprezentative cu ștaif și pretenții, palmaresul întâlnirilor directe ne este favorabil. Nepierzând niciun meci la ei. Până la Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

Ne-au învins odată în 1939, tare demult, 0-2 amical, la București și a doua oară în Mexic, la Guadalajara, în 1970. Atât. Până la Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Precedente fără precedent marca Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

Acum, la Middlesbrough, ne-am prezentat după ce Armenia și Georgia, demne producătoare de legume pentru piețele Moscovei, dar și de driblingurile lui „Basa” Gogoberidze din „zbornaia” URSS-ului, ne-au așezat pe cojile de nucă ale copilăriei. Fără precedent până la Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

Să te învingă cam fără comentarii aceste „forțe” ex-sovietice, te poate cuprinde frica îndreptățită că nu ești tare departe în fotbal de condamnările care ne-au distrus ca societate ale sângerosului „Tătuc” Iosif Vissarionovici Stalin. „Kuba”, ca poreclă de tâlhar în finalul țarismului.

După execuția suportată în fața Georgiei, au ieșit din nou „la panou” elucubrațiile briantinatului fost doar mijlocaș distructiv mediocru Mireluș Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

ADVERTISEMENT

Chiar expresii de rățoi, fără dram de acoperire strategică actuală în fotbal: „Încep construcția de la portar”; „Chiar dacă îmi spune cineva că voi câștiga jocul dacă stau cu linia de apărare pe 16 metri, nu fac ca el, nu-mi schimb strategia de a miza pe cartea atacului”, etc, etc, etc, etc (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

Mai sunt asemenea aberații, care rerereredovedesc că Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…) n-are nici măcar un dram de școală și de experiență pentru a fi antrenor, mai ales la o reprezentativă. Gura păcătosului adevăr binevăcător rostind: „Dacă nu vă place, schimbați-mă!”. Da, dar asta n-o să-i placă lui… și lui… și lui… (sau invers, nu contează, e tot nada aia… Lor, din susul sususlui…).

Editorial Cornel Dinu. Ridicolul elucubrațiilor repetate „în formă continuată” de Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

Acum, după ce echipa a doua spre a treia a Angliei, prima pregătind disputa oficial europeană cu Croația, ne-a învins destul de clar, deși doar cu 1-0 (raportul ocaziilor fiind 11-4, nu-ntrebați pentru cine! …cu penalty ratat…), a revenit ridicolul elucubrațiilor repetate „în formă continuată” de Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

ADVERTISEMENT

„Am greșit în zona doi…”!!! Alo, Mireluș Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…), asta-i la volei!!! Despre care nea Tinel Stănescu – odihnește-l Doamne! – spunea hâtru, cum îi era felul, că nu se uita „că n-are decât hențuri și niciun… fault!”.

N-are sens să i se explice nici măcar acum lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…), că în fotbalul actual, ba chiar de câteva decenii, există construcție și, atenție, Mireluș nejucăuș, fi-na-li-za-re. Ia încearcă să silabisești și tu! Ca să nu-ți mai spun de revers: presing, presionare și apărare cu tot efectivul de jucători. Ai auzit de astea?

Că fiecare jucător are, într-adevăr, o zonă și de acolo dilatarea, comprimarea și compensarea acesteia în funcție de poziția mingii, îi este de ne-nțeles lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…).

Editorial Cornel Dinu. Alcătuirea cu ghiocul a echipei, marca Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

Pentru că și duminică seară, la Middlesbrough, a dovedit ghioc de formație. Venind cu șase jucători noi (jumătate de echipă!) față de rușinea cu Georgia. Așezarea și interpretarea echipei pe compartimente nu se mai face demult. Echipa fiind concepută ca un bloc funcțional care tăvălește terenul în atac și-l baricadează în apărare cu tot efectivul.

Un singur exemplu: dacă Florin Niță, au văzut milioane de români, te-a salvat de la atâtea goluri cu Germania… chiar și cu Austria, de ce nu-l menții în primul „11”, ca o confirmare certă și necesară, și-l bagi pe Andrei Vlad cu Georgia? Spun asta ca principiu și idee de viitor al postului, pentru că, altfel, Florin Niță a fost, ca mai în toate aparițiile sale tricolore, senzațional și… norocos!

Cum singurul nostru „nenoroc” a fost în Anglia faza din minutul 74, când Alex Cicâldău a tras „subțire” în Tyrone Mings și, apoi, Andrei Ivan a detonat voleul în reflexul incredibil al portarului Sam Johnstone. În rest norocul ne-a cam mângâiat „englezește”…

Editorial Cornel Dinu. Premiere după premiere în mandatul istoric-prăbușitor al lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)

Isonul ridicolului declarativ al lui Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…) bine-nțeles că l-a susținut „căpitanul” său de „mocirlă FRF” Vlad Chiricheș: „Ne-am ridicat la un nivel bun, la valoarea lor”.

Ceea ce aduce cu altă enormitatea a celui care i-a dat banderola: „Ne-au ales englezii în acest amical pentru că semănăm cu Croația”. Mireluș nejucăuș, ți-a intrat briantina în neuron?

Nu, răsfățatule! Cu Croația ne va fi greu să semănăm vreodată… Alte gene, alt popor, alt fotbal. Nu, alintatule! Ei ne-au ales ca să se antreneze cu noi în acest amical ca într-o miuță cu niște diletanți în Hyde Park. Pentru că așa se obișnuiește în fotbalul mare, înaintea unui meci foarte important și greu, te pregătești într-o partidă cu un spparing partner bun de tăbăcit pentru moral.

Nu mă folosesc de cât costă ei și cât nu costăm noi. Aia e o altă discuție. Decalaj economic, cultură fotbalistică, naționalism, regalitate, Magna Charta Libertatum, spirit civic, civilizație. Noi, briantină, freză, căpușe, Căpușă…

…Și premiere după premiere. Prima înfrângere cu Armenia, prima înfrângere cu Georgia. Prima înfrângere cu Anglia în Anglia. Prima calificare ne mai prinde în viață, Mireluș Rădoi cel Rățoi (sau invers, nu contează, e tot nada aia…)?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *